Bed beat

Si doarme in pat goala. Nu o vad bine, este intunecat. Poate fi oricine. Oricum este oricine vrei tu sa fie pentru o noapte. Stii cum o cheama, dar nu ii spui numele. O lasi sa tipe si o saruti. Acum doarme, tu fumezi, esti plin de adrenalina. Maine o iei de la capat sa te lupti. Ai tras putin pe margine. Si ea la fel. Ce este rau in asta ? Nu te mai lua dupa altii. Ei nu stiu. Stim doar "noi" doi. Tu care stai intinsa si dormi ca un prunc dupa ce ai plas o noapte intreaga. Ai plans cu ochii mari. Nu este prima oara se vedea in privirea ta. Este secretul tau pe care eu il divulg. Da, iti place! O sa vrei si maine si in toate zilele in care ritmul nebun iti intra in sange. Simti si nu te mai poti opri. Este bine! Parca ne-am mai intalnit demult. Sa fi fost tot tu ? Nu mai conteaza. Tu dormi. Eu scriu mereu ca sa ramana scris. Acum o iubesc pentru felul ei de a fi. Maine o sa iubesc seara. Poimaine o iau de la capat. IMI PLACE SA IUBESC.

Into

Observ prin geam ca mai exista si alte lucruri in afara de stressul in care ma zbat zi de zi. Sunt copaci, pajisti, case ce scot fum, sunt oameni la fel de surprinsi ca si mine care le admira. S-au oprit pentru o secunda, un minut, poate mai mult si admira. Da nu este chiar asa de rau pe cat credeam mai devreme. Este ceva care ne face sa mai si simtim. Simt ca aseara am fost un prost facand scenarii si am uitat sa traiesc viata pe zile. Am fost surprins de un parculet acum o luna si m-am oprit in loc admirand forfota celor mici si calmul batranilor pe banci contemplandu-i. Acum ma uit la o tipa draguta blonda. Sta in fata mea. Daca ar fi sa ma iau dupa sfatul femeilor agresate verbal de idioti ar trebui sa ma uit doar pe geam. Dar si ea s-a uitat pe geam si cred ca are nevoie sa spuna cuiva ce a vazut, altfel nu ar mai avea castile pe urechi ascunzandu-se intr-o stare imprimata de note si cuvinte. Starea de izolare in marea masa de oameni si trairea sentimentelor vizuale ce ne lovesc in intimitatea irisului este un egoism si o pierdere. Stoparea sentimentelor de atractiei pe care le simtim fata de niste persoane pot fi considerate furturi de trairi.

A fost o vremea..., o sa spunem mereu. Nu este corect pentru tine.Pierzi timp si timpul costa. Te costa mult pentru ca te enervezi, imbatranesti, ramai mai singur, pierzi bani. Pierzi in fiecare zi in care nu te bucuri de ce ai, nu incerci sa faci mai mult si nu iti pui capul in functiune, iar sentimentele sa le faci sa tresalte.

Legat de blonde: Iubim prea mult femeile ca sa nu le consumam ca pe un fresh rece pe plaja, savurand pulpa si cochetand cu ornamentele. Orice femeie are o poveste si merita ascultata traind alta. Va iubim pe toate le fel cand ne stimulati simturile. Va iubim si la un moment dat alegem una din voi. Cand alegem ? Cand se nimereste. Si voi faceti la fel.

R-M R

O sa scriu despre tine. De ce ? Simplu pentru ca vreau sa te fac publica. Vreau sa ramana scris ceea ce eu am doar in cap. M-ai surprins si m-ai lasat asa. Am ramas cu zambetul pe buze, dar acesta se sterge incet, incet cu cat distanta este mai mare si eu nu te vad. Am ramas cu un numar de telefon. Un cod prin care putem lua legatura. Este prea putin, dar uneori este bine si atat. Nu, nu este. O sa te gasesc! Nu sunt melodramatic, dar realitatea ma contrazice. "She drives me crazy" este melodia potrivita. Mi s-a mai intamplat odata si praful s-a asternut. Rutina zilnica a ascuns chipul in multimea de chipuri. De data aceasta nu o sa mai fac la fel. Nu vreau sa ramai o amintire. Si o sa ma lupt pentru asta.

Nu iti cunosc viata, nu stiu aproape nimic despre tine, dar coincidentele, trairile si emotiile ma fac sa zic ca te stiu, ca am mai trecut pe langa tine si ne-am ratat la o secunda distanta. Ai tu ceva anume si acel ceva vreau sa il simt in intimitatea ta. Stiu ca nu toate se pot planifica, nu toate ies cum vrei, dar nu poti nici sa le lasi sa treaca pe langa tina ca si cum nimic nu s-a intamplat. Nu! Ma incapatanez si vreau sa iti stiu povestea. Cum am zis nu conteaza restul. Da, am facut multe greseli. Poate trebuia sa iau atitudine mai devreme, poate trebuia sa...Dupa acest post o sa pornesc o mica cruciada, ce poate tine ca in povestile medievale, dar nu conteaza. Daca asa trebuie, asa o sa fac.

Dupa cum ti-am spus nu esti numai "una cu dar" ai si un nume pe care vreau sa il rostesc atunci cand am terminat de facut cafeaua dimineata. Si daca cineva iti va taia cauciucurile o sa puna altele la loc. Daca amintirile gonesc acum furibund pe autostrada ta, le voi trage pe dreapta sa se odihneasca si noi ne vom continua excursia.



Deja alerg si " I have a feeling that tonight ( and every night )gone be a good night"
pentru ca de acum nu am cum sa mai dau inapoi. Asteapta-ma si voi veni.

Guan-tana-mera

Guantanamera
Hey yo I'm standing at the bar with a, Cuban cigar
Guajila, Guantanamera
Hey, yo, I think she's eyeing me from afar
Guan-tana-mera...
Guajila Guan-tana-mera...

Cei ce aud aceeasi muzica

Cum se numesc oamenii pe care ii simti ca asculta aceeasi muzica ca si tine? Cei pe care ii simti ca se misca intr-o directie comuna. Ce ii diferentiaza fata de ceilalti? Sa fie ambitia, educatia, aspiratiile, feelingurile, coincidentele, nebunia sau pur si simplu felul lor de a fi. Ce ii uneste, dar si mai important ce ii indeparteaza si uneori ii face cei mai mari dusmani. Digerand putin cred ca este vorba de independenta unicitatii in grupul in care activeaza. Au nevoie doar sa stie ca mai exista si altii, ca sunt acolo, dar nu langa ei. Apropierea a doi indivizi de genul acesta creeaza un tot ce poate duce la schimbari. Dar schimbarile si asocierile se pot realiza prin negociere, prin a lasa de la tine. Este greu sa lasi cand iti propui sa fii unic si sa mergi pe drumul tau. Asocierea insa observata si exploatata dupa cum am zis poate da nastere de fapt la cautarea initiala: explozia reusitei ce este garantata prin simpla sa aparitie.

Unii ratacesc toata viata in cautarea afacerii perfecte, cand de fapt este asocierea ideala. Altii catre iubirea implinita, cand de fapt este intersectia ta cu tine incidenta intr-un singur punct, restul fiind doar o urmarire a androginului ce nu se realizeaza niciodata, dar care este mereu langa tine. Cei ce aud muzica au multe in comun, dar uneori sunt atat de egoisti si speriati incat refuza intalnirea. Acestia sunt aceeia ce nu au curaj sa finalizeze. Au curaj doar sa incerce, sa experimenteze si raman mereu cu golul podiumului, cu golul neimplinirii si somnului nelinistit.

Poti sa simti muzica, poti sa traiesti, poti sa construiesti, poti sa iubesti, poti sa daca te lupti, vrei, iti doresti si daca mai ales stii cand sa spui de acum inainte merg la drum cu acesti oameni pentru ca ...

69

Prima oara cand aniversez ceva fara sens. Merge! 69 este un brand si trebuie sarbatorit. 69 este o pozitie sexuala, normal toti ne gandim la asta. Numarul 69 este singurul ce isi realizeaza un echilibru intre cifre. Le uneste, le apropie, le tine in echilibru. Un Yin si Yang in matematica. Un numar si un simbol.

Nu stiu de ce vad acest numar diferit acum? Cinci minute mai devreme nu insemna nimic. Doar il aveam in subcontient frumos plantat de masinile de comunicare in masa. M-am apucat sa scriu pentru ca am o stare extraordianara. Simt muzica cum trece prin mine. Inteleg ceea ce altii inteleg daca se chinuie cu diverse substante. Am reusit sa ajung pana pe acea plaja, cum imi spunea un prieten. Da sunt pe plaja, scriu, ascult muzica si descopar cu surprindere numarul 69. Descopar ca picatura de apa exista pe mine, ca muzica ma atinge, ca vantul ma mangaie, ca observ si traiesc in acelasi timp. Ma las purtat si parca zbor. Las totul sa treaca prin mine. Cred ca sunt intr-un moment de echilibru. Poate de aceea mi-a fost aruncat in ochi acest 69.

Acum cateva zile am descoperit 101,303 si 5. Toate au conexiune puternica intre ele. De curand mi s-a spus sa nu uit din vedere 109 si ca locuiesc la 109. Simbolistica ma duce mereu spre 10,11 si 12. Cele trei numere consecutive in jurul carora mi-am construit un sistem. Sa nu uitam 23 cu puterea sa absoluta si 13 superstitios in cultura moderna. Astazi imi este dat sa ma scald in 69. Sa fiu in echilibru cand haosul este la o usa distanta, la un telefon, la un mail. 0 m-a fascinat mereu, dar nu imi poate aduce zambetul pe buze. 0 este un vid incipient, un punct de referinta, un moment declansator, un mister fara forma si continut ce respira prin valoarea celorlalti. 69 are insa alta putere. Puterea de a hipnotiza lumea si a te pune deasupra ei sa o observi si sa o intelegi. 69 inseamna ca mergi pe drumul cel bun si la capat s-ar putea sa gasesti recompensa. Si sa nu uiti pe parcursul drumului sa zambesti, sa iubesti, sa fii om, sa te autodepasesti.

Echilibrul este rupt de inaintare, deoarece lucrurile se schimba radical. Ajungi la 70 compus din 7 si 0.Starea de echilibru este pierduta si trebuie iar sa te lupti pentru a o regasi. Atunci spun: Azi imi traiesc 69, maine o sa fiu pregatit sa lupt.

Plimbarea si blonda

Astazi mi-am reamintit ca imi place sa ma plimb prin oras. Am plecat de la piata Presei Libere si am traversat parcul Herastrau. O discutie la telefon, cateva ganduri amestecate, oameni care se relaxau si se simteau bine. Eu ma plimbam detasat si incercam sa nu sesizez oamenii din jurul meu, ca de obicei. Ies din parc si ajung la Aviatorilor. Imi sare in ochi o tipa blonda, draguta. Era imbracata casual, avand o poseta jumatate alba si jumate multicolora, pe partea inferioara. Radarul meu se activeaza si incerc sa ma apropii de ea. Ajungem la semafor si traversam aproape in acelasi timp. Ii arunc o privire de uimire extrem de scurta.Sper ca nu m-a sesizat. Ea ramane la un bancomat sa scoata bani, iar eu imi continui traseul urcand incet pe Dorobanti. Drumul ma poarta catre piata Dorobanti, iar gandul imi zboara la televiziune, reclame, filme si altele de genul. Ajuns in piata sunt surprins de blonda de mai devreme. Ma depaseste si isi continua drumul. Trebuia sa punctez ca pentru a merge pe jos intre Aviatorilor si piata Dorobanti ai nevoie de aproximativ 15 minute. De mentionat ca nu intalnesti aproape pe nimeni pe strada la ora 8 pm. Revenind la blonda sunt surprins de coincidenta si am un sentiment ca si ei ii place sa mearga pe jos. Incerc sa intru cu ea in vorba intr-o zona mai populta langa Liceul Caragiale, dar ma lovesc de un zid de raceala si indiferenta totala, urmat de relica: " Cum imi vorbesti mie la persoana intai? " Sa sarim peste replica, dar de ce atat de multa raceala. Ok, nici o problema, imi cer scuze si imi continui traseul. Susrprinzator avem acelasi drum, desi nu ne dam seama. Inaintam amandoi pe Dorobanti catre piata Lahovari. La intersectia cu Iancu de Hunedoara nici nu o bag in seama, traversez si merg inaintea ei. In acel moment nu stiam daca este in spatele meu, dar as fi pus pariu ca este. Dupa aproximativ 5 minute ma depaseste. Nu mai inteleg nimic, deoarece eu merg foarte incet cand ma plimb, iar ea dupa cum observasem mai devreme are un pas alert. Cand trece pe langa mine, imi cer scuze inca odata si ii urez o seara placuta, tinand cont ca ii place sa se plimbe la fel cum imi place si mie.



Ajunsi in piata Lahovari ne intersectam iarasi, dar ne evitam reciproc in intersectie. In acel moment consider ca este destul de ciudat si merg mai incet decat normal, dar imi continui traseul meu trasat imaginar. Continui pe Magheru, pana la Universitate. Merg prin pasaj si ies spre Lipscani, pe langa ambasada Cehiei. Nu imi vine sa cred. Mereu este in fata mea la o distanta relativa. Exact pe unde vroiam eu sa o iau, pe acolo merge si ea. De la Universitate, incep sa pun pariuri pe unde ar merge. Curios si eu aleg acelasi drum, inainte de a vedea pe unde merge ea. In fata Bancii Nationala imi modific traseul creionat pentru a scapa de ea. Nu merita acest joc, nu merita. Nici macar nu ar intelege. Mi-a furat traseul, mi-a furat pasii, mi-a furat un zambet de a fi cunoscut pe cineva.

Ideea pentru care spun aceasta poveste este ca eu cap de maimuta, mergeam pe strada in Bucuresti, m-am "bagat inseama" cu o blonda, am urmarit-o si saracuta s-a speriat. La acestea ar trebui sa comletez ca acelasi traseu l-am facut de cateva ori cand stateam in nordul Bucurestiului si ca nu mi-a mai trecut prin cap sa am orice fel de relatie cu ea dupa acea replica. Coincidenta car m-a frapat a fost insa alta: de ce aveam acelasi traseu ( in cele mai mici detalii )?

Semnul de intrebare pe care vreau sa il ridic mai este unul: femeile din Bucuresti sunt atat de speriate daca vorbesti limba romana corect si incerci sa legi o conversatie pe strada, incat ar prefera un ugandez ratacit pe care sa il apere de ploaie. Nu spun ca nu am cunoscut si exceptii. Ba din contra si am avut relatii exceptionale cu ele, dar la general romancele au un pedestal dupa care cand coboara raman in pozitie culcat. Pacat pentru ca sunt niste femei frumoase care merita o conversatie, merita cateva minute si nu numai.Poate mai bine ne lasam de limbat pe trotuar si ne incarcam masina de femei si fugim in club. Asta este solutia!

Barbati si Fotbal / Femei si Flori, Fete, Filme sau Baieti

Nu pot sa inteleg femeile.Pentru nimeni nu este nici o noutate, dar totusi eu ma mai chinui. Poate, poate inteleg o frantura. Nu mai vreau. Pierd timp pretios pe care as putea sa il folosesc in alta directie. Femeile sunt niste pastratori de secrete extraordinari in interiorul speciei lor. Cand crezi ca ai inteles ceva iti demonstreaza contrariul si iti dai seama ca faci parte dintr-un experiment.

Strategia este alta. La fel ca la Tom si Jerry. Cum mi-a venit ideea, nu vreau sa spun. Suna cam asa: nu ma intereseaza ce secrete ai tu, dar ma intereseaza sa devii curioasa ca as putea avea eu un secret.Si ale dracu am si multe. Aici am fost combatut de o femeie, normal, care mi-a zis: nu secretul in sine este arma, ci indiferenta. Opa, opa. Incep sa inteleg. Iar ma pacalesc. Adica secrete,mister, intrigi, indiferenta. Imi suna a comportament de femeie.Sansa de a intelege femeile ar fi sa fim femei. Asta nu ! Dar totusi exista barbati care spun ca inteleg femeile. Doar locuiesc cu ele, stau cu ele jumatate din timp. Nici aici nu este chiar asa. Realitatea spune ca nici ei nu inteleg, dar au fost atrasi in mrejele femei, care la un moment are nevoie de afectiunea masculului.


Sa recapitulam nu le putem descifra, dar ele ne lasa sa le devenim niste parteneri sclavi. Bun, sa zicem strangand din dinti.Dar mai sunt barbatii ce detin ei controlul si au totul in maini. Raspunsul femeilor este unanim: nu este adevarat! Este sansa pe care acestia o primesc din partea lor, a femeilor, sa se laude la alti masculi. Suntem niste soricei ce alearga catre branza, si branza are forme lascive. Unii se lauda cu cascaval, dar normal ca tot lactata este si aia. Si uite asa alergam ca prostii sperand sa ... intelegem pana la urma de ce alergam. De ce nu ne oprim in loc, sa deschidem berea si doar sa ne uitam la ele? La un moment dat o sa se supere ca nu le bagam in seama si jucam mereu fotbal. Ca atunci cand eram mici si vor veni navala peste noi. Ele atunci inventeaza jocuri, flori fete filme sau baieti sa zicem. Adica flori. Ce treba avem noi cu florile? Ele ne incurca cand vrem sa jucam fotbal si le rupem. Fetele nu stiu fotbal. Filmele sunt doar cele cu karate, iar baietii sunt aia din gasca ta. Separate sunt logice pentru noi. Impreuna ne dau peste cap. Si atunci intram in joc si observam ca trebuie sa tinem minte flori, filme si ca baietii invita fete la film si le duc flori. Opa , unde dracu am ajuns? Deci noi stateam linistiti sa jucam fotbal si acum suntem cu floarea in mana in fata la cinema. Ne-au facut varza! Nu mai intelegem nimic! Intrebarea este : de ce ? Eu zic ca nu vor sa ne lase sa jucam fotbal! Se oftica ca suntem misogini si nu le vrem la noi in echipa ca o sa pierdem. Si atunci se razbuna. Da, nu ma vrei in echipa?! Bine atunci! Il pup pe X ca are plete blonde si ochi albastrii si ii place voleiul. Pe ala te-ai gasit, spunem noi in cor! Da, pe el vine raspunsul! Voleiul este un sport foarte frumos. Nimeni nu se accidenteaza, baietii sunt inalti. Echipa de fotbal in cor: aia inalti stau doar in poarta la noi, se numesc fatalai! Fetele: na, noua ne plac fatalai. Da intervine problema mare. Cine se mai uita la noi cand jucam fotbal? Nimeni, este bine. Scapam de fatalai, scapam de femei. Perfect. Gata hai sa jucam fotbal. Asta pana pica cel mai bun la fotbal in capcana si atunci se face totul praf. Femeile au deci strategie. Stiu ce ne doare mai mult. Va furam liderul! Moment de criza. Cel mai bun la fotbal se duce la film si are flori. Suntem terminati si ne apucam de cumparat flori. Mingea se desumfla si pornim fuga.

Cel mai mult insa imi plac femeile cu personalitate pe care le deranjezi daca nu respecti cutumele impuse de ele. Sa explic mai clar. Si-au inventat profesii printre care si acelea de a scrie in reviste care sunt pasii de urmat intr-un flirt,intr-un inceput de relatie, intr- relatie, intr-o logodna, intr-o casatorie etc. Au inventat aceste femei atat de multe tipare incat daca le incalci ori esti nebun, ori esti nebun dupa ea. Oricum o dai esti nebun. De mici cand joaca coarda sau elastic, in lumea online nu stiu ce jocuri au ( dar o sa aflu ), vin cu rochite. Normal ca acestea se ridica si vezi mai mult decat trebuie. In momentul acela te pierzi si normal le spui la baieti ca trebuie sa le ridicam fustele. Bun si facut se face planul de bataie. Solutie la pierderea celui mai bun jucator din echipa. Clar ridicatul fustei vine ca o razbunare, dar in timp se transforma intr-o agatare. Pentru ca la urmatorul maciu piciu cui i-ai ridicat fusta o sa ii pui intrebare incat sa te pupe. Este simplu la noi. Ne-ati pacalit va vrem. Va vrem si punct. Nu pe colega, nu pe alta, ci pur si simplu va vrem. Atunci primesti bariera. Te pup, dar numai o data si apoi trebuie sa imi demonstrezi ca...Suntem ruinati trebuie sa demonstram. Noi in cor : ce ? Lasa ca stii tu, trebuie sa demonstrezi ca esti barbat si stii ce vreau eu. Adica? Adica esti si dur si sensibil, esti si smeu dar si ursulet. Stii tu ! Nu stiu, sincer. Nu stiu! Vreau si punct! De aceea ne ducem la vanatoare. Ochit, tintit si dus acasa. Dar caprioarele nu sunt asa. Hai sa ne plimbam in poienita, hai sa vedem raul. Ne intalnim maine la aceeasi ora in padurice sa vedem iar raul. Si cand o sa vedem raul maine te lasa sa ma mangai pe blanita. Adica eu trebuie sa astept pana maine sa pun mana pe blanita. Raspunsul : da, ca sa vii cu floricele sa ma duci la film si sa nu mai stai cu baietii la fotbal.

O doamne cate capcane, cate mreje, cate strategii. Acestea sunt fetitele ce se transforma in femei si apoi te intrebi: de ce oare nu raspunde la un amarat de telefon? Sau mai bine : de ce oare nu mai vrea sa plece ? Pentru ca toate mureau dupa baietii care nu le bagau in seama cand erau mici si acum se razbuna pe ei. Daca ar putea spune secretele copilariei lor aceste ar suna cam asa: Ionut nu m-a lasat sa dau si eu gol; Mircea a ras de mine cand m-a prins ploaia; Mihai radea de mine ca nu ma lasa tata afara; Florin era rau cu mine la camin etc.

Astept adevarul. Nu mai caut raspunsuri. Stiu cate femei am suparat la viata mea incepand din copilarie si cat fotbal am jucat, asa ca construiti strategii eu ma apuc de polo si tot veniti voi la plaja si jucam o miuta ceva. Pana atunci ma retrag la mare iarasi sa ma antrenez pentru polo si sa prind caprioarele tinere si cu creierul plat neinitiate.

Nuuuu, le vreau pe cele ce stiu jocul! Le vreau pe acelea cu mrejele ! Uitati ce am zis. Sunt un prost. Care spuneati ca sunt regulile jocului ca sa le invat si eu?

De langa nisip

Afara ploua, iar eu stau pe veranda ascultand picaturile cum lovesc in caderea lor pamantul. Catelul imi tine companie. Sta in brate cuminte cautand caldura. Are nevoie, este singur pe lumea aceasta. Toti l-au lasat, traieste numai ca este un scump. Imi este mila de el si simte. Simte ca acum ii este cald. M-a lins pe obraz si s-a cuibarit adanc in mana mea.

Restul se distreaza haotic cautand ceva. Nu stiu ce cauta, numai ei stiu. Sunt speriati de ploaie si se ascund dupa pahare si umbrele. Sunt si eu ca ei numai ca vad paharul plin. Este plin si gata de a se umple de viata. De ce sa alergi cand poti avea propriul tau ritm? De ce lucrurile sa se repete in perioada cand ele sunt numere prime. Nu vreau sirul lui Fibonacci, vreau sa ma topesc in gheata in timp ce gust din razele de soare. As inota in mare sincronizand perfect bratele ca intr-un concurs olimpic. As atinge barca din zare ca sa cer un loc pe mare. Sa imi pescuiesc ziua din apele inspumate. Sa imi sumetec camasa si sa vad apusul intr-un rasarit permanent. As lua si catelu sa latre cand vede un peste cum trece pe langa barca. Sa sara dupa el, crezand in nebunia lui de joaca ca poate captura o prada. Il las sa sara si apoi ii intend mana. Ma apuca cu labuta si schiauna.

Dupa cateva ore imi dau seama “I was never any good”. Nu ma arunc in spuma, o las sa treaca. Ratez momentele ca si cum acestea s-ar repeta. Nu, acestea nu se repeat, altele da. Ma amagezsc si mai scriu un rand, sperand sa ma indrept catre rasarit. Vad zambetul in ochii neintalniti si ma aplec pe spate sa zaresc o stea cazatoare. O vad, este un avion cu reactie. Este rosu si zboara peste campiile verzi, terasate de oameni muncitori. Avionul este o schita, o jucarie pe cer ce planeaza pierdut catre un copil ce s-a uitat dupa niste mici ochi albastrii ce savurau vata colorata pe bat. Avionul hoinareste, vede lumea. Trece si pe langa barca si tot se duce. Vrea sa gaseasca copilul, sa gaseasca un loc sa aterizeze. Deocamdata ramane impietrit intr-un tablou aruncat intr-un colt de camera. Panza de paianjen ii intuneca frumusetea. Copilul cu codite blonde se pierde si el in coltul camerei.

Imi este frig de la ploaie. Nu am o patura, camasa simte vantul prin ea. Inchid ochii si degetele zboara pe taste. Este cald, va fi cald. Se aud doua cantece. Incerc sa aflu de unde. Sunetul este distorsionat. Revin in ploaie. Este frig. Avionuls-a pierdut si el. Trebuie sa ma culc. Poate maine, poate maine.



Am revenit langa mare. Imi beau cafeaua cu un pliculet si jumatate de zahar. Clatitele cu ciocolata acompaniaza ospatul incununat cu cateva tigari. Pot sa privesc marea, pot sa lucrez la proiectele mele, pot sa scriu, dar totusi lipseste ceva. Lipseste cineva care sa ma stropeasca cu apa si sa imi inchida in joaca laptopul. Lipseste culoarea din acest tablou. O compensez cu visare in orizont. Sunt prea exigent cu viata, iar ea ma taxeaza de fiecare data cand ridic stacheta. De ce ? Ca sa ma ambitioneze, ca sa ma chinuie, ca sa fac ceva,ca sa pot vedea frumosul din lucrurile simple privind la ele si nu traindu-le ? O fi ceva adevar in toate aceste. Trebuie sa fie, altfel merg intr-o directie gresita ce duce catre mijlocul marii si nu catre un port sau o insula.

Doi copii se apropie de combina frigorifica cu inghetata. Unul mai mic si blondin nu ajunge sa vada inghetata. Se chinuie. Este atat de frumos. O inghetata si atata bucurie. Au obtinut-o. O savureaza. Ar trebui sa plangem mai des cand ne dorim ceva. Asa obtin cei mici tot ceea ce isi doresc de la parinti. Trebuie sa plangem in zgomote sa ne auda toata lumea. Sa spunem vrem inghetata cu lacrima curcand pe obraz. Dupa ce am obtinut ce am vrut sa ne bucuram. Sa zburdam. Sa ne tavalim de fericire in nisip si sa savuram inghetata. Eu as imparte inghetata mea cu altii care plang. De ce nu plangeti ?

Dance me to the end of love

Ora sapte seara si merg agale prin centru. Vreau sa simt oamenii cum trec pe langa mine. Ma uit la ei si ii vad dezorientati. Strada se misca ca dupa ploaie spre canalul de scurgere. Spre case! Mai sunt cei care se formeaza in balti in care se pot strange copii sa se joace. Cei din coltul strazii sunt ca baltile prin care treci ca un nesimtit cu masina si uzi lumea de pe trotuar. Eu ma duc la fantana arteziana. Ma asez si dau drumul la radio. National fm, o zi de toamna obisnuita din mijlocul saptamanii. Dj-ul anunta ca se poate suna si asteapta ascultatorii in direct. Suna o domnisoara cu o voce diafana. Impietresc cand ii aud cuvintele cum zboara catre acea fantana. Spune ca ii pregateste o mancare buna logodnicului ei. Sunt fascinat de voce in continuare si nu inteleg exact reteta. Simt impacarea de sine, simt iubirea, simt frumos si ma topesc in fantana. Am gasit un om. Femeia ii transmite iubitului ei, ce se afla in masina in drumul spre casa si asculta acest post de radio ca il asteapta cu mancarea pregtita. Ii mai spune sa nu se enerveze in trafic ca ea il asteapta si ii dedica " Dance me to the end of world - Leonard Cohen" si ca il iubeste foarte mult. Dj-ul este vizibil emotionat. Este cea mai frumoasa intrare in direct si transmite cele mai pure sentimente cu putinta. Cantecul incepe sa ruleze, iar calatorul isi incepe drumul catre casa. Sunt impietrit si versurile curg prin mine, tradand piatra. Le vad iubirea si bucuria. Vad cum se amesteca retetele sa iasa masa. Cum uleiul se scurge pe salta. Cum natura da viata. Cum se naste armonia. Le vad iubirea. Da le vad iubirea. Este una simpla, neinteresata si mai ales pura. Danseaza impreuna aceste roluri contopindu-se intr-un dans. Ea il asteapta pe el pentru ca a plecat mai devreme de la munca. El ocupat cu viata intarzie, dar ea il asteapta. Intre timp iubirea asteptarii creste, dansul devine unul supraomenesc. Sunt sublimi, sunt oameni cu bune si rele si se iubesc. Iubirea femei este peste toate cutumele, este suma tuturor plurarilor de actiuni, cuvinte si sentimente. Este dedicata. Frumos, frumos se uita povesti,deoarece melodia se opreste, dar dansul lor continua in tacere. Il savureaza numai ei, noi am fost martori tacuti. Sa ne bucuram pentru ei.

Ma intorc la strada, la ploaie, la balti si ma bucur ca m-am asezat langa fantana. Raman mut. Vreau sa spun povestea, dar nu am cui sa o spun. Nimeni nu ma asculta. De ce nu sunt boxe sa auda toti? De ce trebuia sa fie o pereche de casti? Ascultati voi toti care mergeti cu capul in jos. Uitati-va unii la altii. Dj-ul a iesit din emisie. Cred ca se duce acasa. A inteles. Eu am ramas prins in strada si cobor pe langa cladiri scorojite. Am ramas cu povestea.

"Cand greseste n-o certa ...
E prea mica si nu stie ce vrea ..
Invat-o sa vada ce se intimpla in ea...
Acum e vineri si n-o mai poti suna ..."
Alexandru Andries

" Eu cred ca exista mai multe rase de oameni. Nu numai albi , negri si asiatici. Cateodata intalnesc entitati despre care, ca sa le pot numi oameni, trebuie sa ma gandesc ca fac parte din alta rasa decat mine."
" Sunt din nou mica si aparata de doi parinti veseli si frumosi. Sunt mica si lumea mi se pare ca e la picioarele mele."
Oana Pellea

" Este dreptul meu sa nu judec normal o anormalitate"
" Un om normal are o singura patrie, restul sunt tari. Sunt exasperat ca am ajuns intr-un final de istorie."
" Nu mai cred in nimic sau aproape in nimic. Mai cred intr-o Romania personala. Aceasta arata asa : am avut si eu o mama si un tata."
Octavian Paler

" Una din tehnicile de a functiona cat de cat rezonabil in perimetrul vietii este sa te opreti cat mai des in loc, sa tragi aer in piept, sa iesi un pic din gata facutul unei traiectorii si a unei agende si sa reconsideri lucrurile. Este ceea ce nu facem in general. Noi facem asta cand ne loveste o boala, cand se intampla o nenorocire si cand suntem imobilizati in dinamismul nostru cotidian din afara noastra."
Andrei Plesu


Va multumesc ca m-ati ajutat sa trec peste ziua de azi. M-am oprit si m-am reconsiderat si am descoperit noi rase de oameni, am vazut Romania in final de istorie, am judecat anormal, mi-am retrait copilaria si in final am zambit aducandu-mi aminte ca nu vroiam sa o cert. Toate acestea de trei ori intr-o zi: cu ei, cu voi si cu mine.

Post fara reper

Imi place sa vorbesc cu oamenii si sa pregatesc proiecte.
Fratele meu mai mic a intrat la liceu. O sa inceapa un nou capitol in viata lui.
Sunt doua fete dragute in doua videoclipuri (diferite) ce ma fac sa zambesc. Va multumesc.
Trebuie sa muncesc putin mai mult la proiectele pe care le am, altfel s-ar putea sa le scap de sub control.
Caut un spatiu dragut pentru un birou.
Am cunoscut o nebuna simpatica. Am pierdut-o, dar nici nu regret foarte mult.
Am o carte de terminat, ma asteapta de o saptamana.
Este prea cald si nu am aer conditionat. Vara viitoare o sa fiu pregatit.
Trebuie sa ma bronzez putin. Sunt alb desi am trecut putin si pe la mare.
Am nevoie de niste noi camasi si un fier de calcat.
In week-end am avut un chef nebun sa petrec.
M-am despartit de ultima mea prietena si sunt liber pe piata. O sa ma intalniti mai des prin locuri publice unde poti cunoaste femei. Give me your heart, give me your soul ...
Nu o sa te uit nebuno, dar trebuie sa revenim la drumul nostru.
Sunt sanse mari sa se mai lege un proiect mare in perioada urmatoare. Poate mai multe. Trebuie sa muncesc. Revin la aceasta idee.
Vreau sa regasesc placerea de a savura o mancare buna. In ultima perioada nimeresc numai bucatari slabi.
Trebuie sa imi reglez orarul de somn si munca, dar dupa ce fus ?
As pleca pe la munte, dar nu am timp si acolo nu gasim decat ursi, nu fete blonde.
O sa incep sa beau mai multa apa minerala si mai putina cola.
Trebuie sa ma tund. Maine !
Maine dimineata de facut planul si de baut o cafea mare.
Am revazut ieri in treacat o veche cunostinta. Ne intalnim destul de des ( la cat discutam ) si atat.
Viitorul suna bine, prezentul este mai greu.
Mi-am descoperit paternul. Mare descoperire, parca ma simt mai usurat. Urmeaza intrebarile la care sa gasesc raspunsuri.
Orasul nu are puls azi. Maine se duce la munca. Este in convalescenta.

Si ... mereu asteptand

Recunosc ca sunt un fan al diminetilor, dar al acelora ce urmeaza unei nopti nedormite. Observ lumina cum inunda incetul cu incetul strada. Oamenii se misca, masinile incep sa se aglomereze. Se aud zgomote accentuate. Simti cum totul se pune in miscare. Imi ramane acel sentiment ca nu sunt implicat, stau si observ. Imi creeaza diverse stari aceasta situatie. Ma bucura ca am sansa de a observa, in acelasi timp ma face sa ma simt mic ca nu contribui cu nimic la acest furnicar. Dar imi vine intrebarea mereu in cap ca atunci cand contribui nu mai pot observa. Este frumoasa dimineata asteptata o noapte intreaga. Consecinta imediat urmatoare este sa o traiesti, dar iti fortezi limitele fizice si corpul iti este slabit. Daca te culci te vei trezi seara si singura sansa este sa o iei de la capat. Ai pierdut trenul vietii si atunci ramai in continuare observator.

Trec printr-o stare de vina. Ma chinuie multe ganduri. De ce am actionat asa, nu puteam totusi sa ? Citind niste randuri incep sa conturez ca fiecare are cerintele lui si este diferit. Fiecare actionam pe diferite cai sa ajungem sa ne cunoastem. Oricat de mult am respecta pe cineva uneori drumul pe care il ia acel cineva catre o autocunoastere este dificil si poate chiar absurd pentru cei ce il insotesc. Starea mea de vina apare ca desi drumurile sunt clar diferite am incercat sa le apropii artificial. Este greu si compromisurile pe care le faci se observa in traseul lasat in urma. Este mai bine sa mi le asum ca fiind ale mele toate. Sa nu le pun in spatele nimanui. In dimineata aceasta o sa ma reinventez iar. O sa imi obosesc trupul ca sa pot ajunge in punctul in care sa ma pot bucura o secunda de un zambet. Se poate zice ca exista o doza de egoism. Dar oare nu suntem toti egoisti ? Nu toti adunam monezi de viata sa creasca un cont la care primim dobanda. Uneori renuntam, lasam de la noi si ne luptam chiar pentru asta, dar cred ca o facem cand simtim, cand spunem: acum este momentul. Si eu vreau sa aud acest moment in capul meu, dar cred ca nu va fi prea curand.

Ma loveste ura din mine ce poate exploda. Nu imi vine sa cred ca exista latenta in mine acolo. Vreau sa scap de ea. Vreau sa nu mai am caderi, ci numai momente de abstinenta interactionala. Nu vreau sa mai pic in aceste capcane. Incerc sa ma autoeduc, dar traiesc intr-un mediu acid si activ in care ragazul de a reflecta este un lux. Vreau mai mult lux. Vreau locul meu de lume in care nu trebuie sa stau o noapte intreaga sa astept dimineata.

Solitar social activ

Ma simt singur intr-o mare de oameni. Terasa este plina. Se aud zgomote, furculite lovesc farfuria cu tarie in cautarea carnii. Muzica imi accelereaza starea. O stare solitara ce ma arunca pe plaja. Plaja nu este departe. De ce nu ma arunc si fizic in ea? Nu este nimeni imi raspunde omul din mine care nu poate trai fara oameni.

Imi place sa socializez, privind de la distanta imi trece prin cap. Da, asa mi se intampla mai mereu. Masa de oameni imi creeaza doar decorul din care pot extrage ceva care sa ma faca sa vorbesc, sa spun lucrurilor pe nume. Nu cred ca este un paradox, cat mai degraba un fel de a fi. Nu pot trai fara oameni, fara o agitatie permanenta. Sunt ca un magnet, ma atrag, ma incanta si apoi ma dezamagesc si raman si privesc. Cred ca aceasta dezamagire constanta ma face sa fiu selectiv, sa caut mereu tot ce este mai bun. Sa ma chinui mereu sa gasesc cei mai buni oameni. Daca as extinde la femei, cred ca mereu sunt intr-o continua cautare a unui model ce inca nu imi este clar. Gasesc franturi din el in femeile ce imi acorda minutele, orele, zilele lor. Dar poate nu este un model. Modelul este doar un pretext sa spui ca mereu esti dezamagit. Ca nu este vorba doar de nevoile primare. Piramida nevoilor este mult mai ampla. Mai ales atunci cand nu te arunci sperand sa fii prins pe maine si carat.

Ca sa extind ce inseamna solitar social activ ar trebui sa accentuez relatiile create si exploatate ulterior in afaceri. Iti creezi conexiunile. Intri in contact cu multi oameni. Auzi povesti si tii minte povestile. Unele dintre ele se intersecteaza. Informatiile le procesezi si iei decizii in directia de a incheia un deal. Pentru ca toate acestea sa se intample trebuie sa socializezi la maxim. Trebuie sa fii in contact cu lumea. Sa ii iei pulsul, uneori sa i-l dai. Toate acestea te ajuta intr-o decizie solitara care mai apoi o poti impartasi iarasi grupului social. Egoismul acestei actiuni este crud. Te folosesti de un IQ social pentru a te putea mula dupa alcatuirea cetatii si sa poti avansa. Progresezi facand compromisurile vremurilor pe care le traiesti.

Momentul in care iti dai seama ca oamenii te consuma este atunci cand esti obligat sa bei un suc, o cafea, o apa, ceva la o terasa, iar organismul tau iti zice plateste-o si las-o acolo, nu mai pot! Vreau sa stau si sa scriu si asta fac, dar in cateva minute o sa fiu iar spectator si actor pe o scena in piesa: Solitar social activ.

Locatia: Terasa Andreea

Vreau sa fiu agresiv

Schimbam canalele amenintator avand telecomanda in mana. Am o stare putin ciudata si inteleg cuvintele intr-un mod misterios. Ma opresc si aud ca agresivitatea este promotorul naturii. Ea sta la baza evolutiei din lumea animala. Sunt patruns de ganduri. Incerc sa merg pe firul meu sa descopar mai multe. Apare un "dar". Dar in lumea animala exista o forma de blocare a agresivitatii invingatorului in fata invinsului, ce recunoaste acest fapt. Doamne este sublim. Onoarea de a recunoaste superioritatea. De mult nu am mai auzit. Este forma perfecta de supunere si evolutie. Ierarhizarea in cadrul speciei. Imi trec prin cap marii generali ce ajungeau sa se respecte pe campul de lupta. Soldatii care se predau in fata baionetei ce cadea la piciorul invingatorului. Acum razboaiele se dau pana la epuizare. Invinsul, nascut invins si fara sanse isi creaza propria sa lume de invinsi si submineaza aceste reguli. Este ca o epidemie extraterestra ce incearca sa isi dezvolte ramnificatiile pe solul uman.

Cum putem avea analfabeti manageri? Cum permit invingatorii asemenea trisori. De ce ne chinuim sa invatam, sa evoluam, sa devenim manageri, profesori, doctori, ingineri daca noi ne lasam corupti de aceasta molima de ura-bani-incompetenta ? Cum putem merge in fiecare zi spre facultate, munca fara sa avem o agresivitate in noi care sa spuna pana aici ? Sa ne punem coarnele de cerb frumos lucrate in cursul vietii si sa deflam cu ele. Sa fim agresivi, sa ne lansam in lupte pentru suprematie. Sa stabilim ierarhia competentei si nu cea a furtisagului. Nu pot sa cred ca oamenii pierd atat de mult timp tolerand si inghitind. Pana cand asteapta ? Pana li se naste primul copil si creste sa infrunte el. Il educa si il pregatesc ca sa faca ceea ce nu au avut ei curaj sa faca. Nu cred acest lucru, deoarece gena fricii va exista si in acesta.

Sunt foarte putini care au curaj sa ceara ceea ce vor. Vreau sa invat, nu sa am o diploma ca toti. Vreau sa fac proiecte mari, nu sa fiu tinut intr-un colt. Vreau sa explorez lumea si bucuria ce o lasa unii in urma lor. Nu vreau sa fiu trist dupa ziua ce a trecut. Vreau sa zambesc ca azi am facut un lucru maret, ca mi-am folosit coarnele de cerb. Acest "vreau" apare in momente de frustrare si deobicei nu este constructiv decat pe alocuri.

Sa lansez o intrebare : Cate femei nu si-au sacrificat viata pentru familiile lor? Cate femei nu au muncit cu o sapa in mana pamant pe care noi acum nu suntem in stare sa il parcurgem decat cu masina ? Am punctat femei, deoarce in sinea lor sunt mult mai puternice decat noi barbatii in momente critice.

Eu spun ca cea mai mare boala este lenea si indiferenta. O sa iau ce este mai bun din viata dupa ce imi incasez banii de salariu. O sa construiesc o casa prin credite. O sa fac ce zic sefii si la bere o sa ii rup in doua.
Nu se poate avansa fara agresivitate, fara sa iei atitudine, fara sa iti doresti. Nimic nu este servit in natura ca un bun ambalat in staniol.

Vreau sa fiu agresiv cu cei care nu stiau sa faca o ecuatie, nu stiu sa comenteze doua fragmenete, nu puteau sa inteleaga o teorie, nu stiau sa arate Africa pe harta. Nu vreau sa ii las sa fie sefi, manageri, persoane cu raspundere. Nu vreau ca viitorii mei copii sa fie educati de copiii lui. Nu vreau si o sa fiu agresiv. Daca nu voi avea destule resurse si voi claca, poate aceasta inseamna ca mi-am supraestimat coarnele de cerb, dar cel putin o sa ma lupt. Daca o sa intalnesc alt cerb in drumul meu si ma va rapune il voi respecta si ii voi urma turma.

Vreau sa fiu agresiv !

APA - batalia pentru viata

Langa laptop am mica enciclopedie LAROUSEE "Apa - batalia pentru viata ". Coperta este mai mult decat sugestiva, ghetari ce ratacesc si se topesc incet in inima oceanului. Intr-un colt cineva cauta cu disperare apa in pamantul arid. Titlul este pus pe o banda neagra parca ar sugera un doliu. Si totusi deschid cartea. Vad peisaje ce ma bucura pentru un scurt moment. Totusi exista speranta, exista puterea de a schimba, exista copii inca nemodelati de petrol si care asteapta sa bea apa, sa se joace in apa, sa mearga desculti in ploaie. Statiscile ma ingrozesc, cadrele premiate ma fac sa ma simt un norocos ca nu am trait asemenea drame, dar se aude usor : " Have you ever seen the rain ... Comin down on a sunny day? ". Plutesc pe un nor cautand locatia unde soarele si ploaia se contopesc. Caut si nu o sa ma opresc din cautat pana nu o voi gasi acolo.

Lumea este plina de simboluri pe care uneori trebuie sa le interpretam si sa le urmarim precum semnele de pe trasele turistice montane. Altfel sunt sanse mari uneori sa ne ratacim, iar padurea oricat de frumoasa este ea ne va pedepsi in ratacire si poate ne va lua ochii cu minunatiile ei.

Ma gandesc din nou si imi dau seama ca aseara am dat 10 ron ( 2,5 euro ) pe 250 ml de apa minerala. Dimineata m-am topit de caldura pe strada , urmand ca seara sa ma sperii de furtuna probabila. Nu mai am apa, beau cola. Imi reamintesc ultima oara cand am vazut o cascada. Eram in masina ma grabeam. Nu mai tin minte de ce ma grabeam. Dar in graba amintirilor imi aduc aminte ca dupa fiecare ploaie ieseam in picioarele goale in intersectie si construiam vapoare de hartie si chiar aveam curajul sa inotam in locuri care acum sunt poluate. Toate astea se intampla prea repede, ma naucesc. nu am timp sa le diger. Prea multa informatie, prea multe semnale. Ne trebuiesc echipamente sa le descifreze, ca mai apoi sa le inchidem usor dupa o zi de agitatie si sa privim ploaia pe geam fara sa avem curajul sa mergem sa ne loveasca direct in fata. Cum ar fi ca de fiecare data cand ploua sa ne intalnim sub un copac si sa ne incalzim intr-o patura? Nu, prefer scaunele cu incalzire! Suntem toti putin nebuni. Am ajuns niste telespectatori fideli ale lucrurilor ce ne plac. Haideti sa ne batem pentru apa cu foc. Postativa in baricade si sa incepem lupta. Aveti insa grija la cine va rugati sa va ajute in aceasta lupta, deoarece toti vom iesi mutilati, iar copii se vor juca in continuare in apa asteptandu-ne.

Toujours Lilli

Stiu ca uneori cuvintele nu reusesc sa transmita tot si de aceea poate cei de langa noi nu ne inteleg pe deplin. Stiu acest lucru si mai stiu ca o privire, un gest, un oftat fac cat zeci de fraze la un loc. Doua buze deabia atinse in pragul usii fac cat toate punctele culminante din romanele trecute prin tipar. Uneori nu stim sa ne exprimam sentimentele, dar sunt momente in care spunem tot si vedem asta si in ochii celui din fata noastra. Eu le-as numi momente de levitatie. Le iubim, le detestam, le imbratisam cu tot spiritul nostru ratacit in cuvinte si protocoale.
Intr-un astfel de moment pot zice ca m-am aflat si eu. Sper ca am facut o alegere rationala, asa imi place sa cred. O alegere in care egoismul nu isi gaseste locul, dar sentimentele sunt ranite de adevarul prezent. As vrea sa am macar sansa sa pot viziona filmul : " Daca nu as fi ales asa !" Dar nu ni se da aceasta sansa pentru ca altfel deciziile nu ar mai putea modela caractere si nu ar mai putea forma lumi. Am fi toti o haita de cinefili avizi de fictiune probabila.
Ma lupt in continuare cu decizia si ma conving ca un boxer numarat in ring ca ma pot ridica sa castig. O sa ma bucur curgandu-mi o parte din aceste sentimente pe obraz cand am sa vad minunile ce vor putea incanta un ochi vanat intr-o noapte pustie prin oras.

Inocenta luptei

Inaintezi usor in ringul tau. Bliturile invisibile o iau razna, lumea din spatele tau te aclama, te simti un invingator. Astazi ai reusit sa castigi o lupta mica cu o garnizoana a ostirii necrutatoare. Te bucuri si exaltezi in propria ta Posada. Esti pe drumul cel bun, dar de acum trebuie sa o tii din reusita in reusita, orice infrangere te poate readuce inapoi. Incerci sa iti depasesti in fiecare moment propriul varf de lance. Te lupti, te lupti si bliturile o iau de fiecare data razna. Stii ca poti si de aceea te arunci si cu pieptul gol si inconstient uneori. Joci totul pe o carte stiind ca numai logica ta este castigatoare. Lupti, castigi si te bucuri esti un erou necunoscut fotografiat in trecut.
Dar nu acesta este telul tau si stii acest lucru. Vrei ca luptele sa aduca pacea si bunastarea, vrei ca sa traiesti intr-o pajiste amutita de zumzetul gazelor. Sa poti sa te opresti o clipa si sa te bucuri , sa iei totul ca atare si sa intelegi ca esti un om cu un zambet larg pe buze. Luptatorii se intorc victoriosi pe cai si au acest zambet, fac si pe ceilalti sa zambeasca si sa se bucure, dar luptele date de ei inca ii fac pe ei insisi sa tremure in somn pentru ca somnul celorlalti sa fie dulce.

Cui ii este mai greu celui care asteapta si se bucura si traieste pe pajistea inflorita asteptand furtuna sau celui ce se lupta ca mai apoi sa poata sorbi din liniste?

Echipa mea de handbal

Imi este dor de Vlad,Bucsa, Turtoi, Valsan, Ursu, Ciobanu, Nita, Ciocea, Silav, Hanu, Melmecenco, Nichifor, Oancea, Roman, Elena, Ramona, Camelia, Madalina, Viorela, Geta, surorile Tapu asa cum erau ei mici, nevinovati si nebuni la doisprezece ani. La acestia as adauga pe domnul Meca etern jovial langa marginea terenului, domnul Dan mereu cu cadelnita in modul dupa el, doamna Dan blanda ca si clima mediteraniana, domnul profesor de istorie al carui nume imi scapa momentan pe care nimeni nu l-a inteles ce vorbeste patru ani de zile ( la propriu ), pe domnul Terziu ce il asteptam saptamanal in fata laboratorului impreuna cu Pascal si Newton, pe doamna Aristide care se crucea la prostiile noastre in fata tabelului lui Mendeleev. Imi aduc aminte de ei pentru ca i-am indragit fara sa imi dau seama, pentru ca datorita si lor pot sa rad si sa zambesc uneori cand imi este greu.

Cum ii poti uita pe Turtoi si Bucsa jucand sah in fiecare pauza dupa ce eu incercand sa le vand tablele i-am pacalit sa devina si practicanti. Ca hazul sa fie maxim daca incepea ora si nu aparea profesorul ii notam ca se joaca si la fiecare abatere primeau cadelnitele cuvenite de la domnul Dan. Cadelnita era reprezentata de un sirag de aproape un miliard de chei ale matematicii, iar acestea se mulau perfect pe capul plin de prostii al nostru. Va multumesc ca mi-ati cumparat tablele de sah si jucati in fiecare pauza, ati fost geniali. La fel a fost si finalul acestei ere a pauzelor si implicarea fetelor in urmatoarea epoca : chems si contra. Asa s-au format primele cupluri ce se sarutau pe pervaz in vazul celorlalti punandu-si semne. Bineinteles ca vindeam si carti de joc, dar rata de profit a fost mult mai mica.

Turtoi si cand zic Turtoi ma gandesc la un nas mic plantat pe o fata mare. Si de aici porecle cu zecile, dar si tot atatea castane si lupte. Toate insa erau prietenoase el avand un 1,90 m , iar eu si coechipierul meu Vladut 1,65, nu punem si diferenta de greutate si forta. Se ajungea astfel la o chestie sado masochista cu noi inventand diverse porecle, iar el fortandu-ne degetele sa le dea peste cap. Insa era frumos ca toate se faceau cu zambetul pe buze.

Ii vad pe toti aliniati la 7.30 dimineata in Sala Polivalenta salutandu-l pe domnul Meca si incepand antrenamentul. Dar inainte de aceasta jucam fotbal si obligata de la linia de 3 m din interiorul semicercului de handbal. Cum se alegeau echipele si cum ne chinuiam sa le facem echilibrate. Fiecare avea rolul lui: unul stia sa dribleze, altul sa faulteze, altul era sa iesim la numar. Problema maxima era la portari pentru ca cei de la handbal nu doreau sa stea si atunci in poarta. Am urat sa stau in poarta si am ajuns intre buturi cred ca de cateva ori, numar pe degetele de la o mana. Daca ne nimeream in echipa eu cu Bucsa si Ciobanu era un eveniment planetar si se strica fotbalul, deoarece se juca intr-o singura directie. La antrenamente ne amuzam iarasi luandu-i la tinta pe portari. Saracul Nichifor cate mingi si-a luat peste urechile clapauge, Melmecenco in fundul lui de elefant, iar Hanu cu mandrie direct in fata, parca spunandu-ti cu o fractiune de secunda inainte sa il loveasca mingea ca te asteapta la vestiare sa se razbune.

O sa continui pentru ca acestea sunt doar cateva fire de paie dintr-un lan de grau.

Tu nu ai nimic cu ei, ei ce au cu tine ?

O zi mai prosta in care s-a adunat mult stres si poate si multe frustrari si te trezesti injurand din senin si lovind cu pumnul in dulap. Esti surprins si depasit de moment. Poate te calmezi si spui ca ai facut o prostie sau continui.

Un tanar aranjat si cu un aparent zambet pe buze traverseaza strada la culoare verde a semaforului. In traversare este aproape lovit de o masina, care mai apoi si claxoneaza furibund. Individul din masina coboara amenintator, deoarece cel aproape calcat a avut curajul sa se opreasca si sa ii ceara socoteala. Apropiindu-se de tanar cu vorbele dulci in gura si mana agitata in aer este rapus la pamant. De facut nu a facut bine, aceasta este clar, dar oare cat de lunga sa fie rabdarea, cat de mult sa se fereasca, cat de mult trebuie sa inghita ?

Banca iti incurca soldurile si te trezesti ca trebuie sa platesti mai mult. Administratorul te fura in gluma la intretinere. Proprietarul apartamentului in care locuiesti cu chirie se trezeste cu nu stiu ce pretentie absurda. Seful te penalizeaza ca ai intarziat cateva minute, dupa ce te-ai luptat cu traficul o ora si jumatate. Cumparaturile ce incap in trei sacose au valorat o mica avere. Teava reparata de specialistii instalatori pe care i-ai platit destul de bine si le-ai dat si un vin de la tata, a cedat. Masina ai gasit-o zgariata in parcare pentru ca ai luat locul cuiva. Drumurile publice fac fata cu brio numai unui cortegiu funerar. Metroul seamana cu o cutie de conserve la orele de maxima audienta. La facultate esti picat examenul avand o lucrare asemanatoare cu cel ce a copiat de la tine, si l-a luat. Profesorii te desconsidera si nu iti dau nici o sansa, aceasta o poti castiga doar daca cotizezi. Muncesti constiincios si cand sa pleci in concediu se considera ca este un moft. Cumperi un iaurt expirat de la care te imbolnavesti si protectia consumatorului promite ca te ajuta. Ajuns in spital cu o mica problema trebuie sa faci ca la un concert de manele cu banii. Esti desconsiderat daca iti vezi de ale tale pe termen lung si nu iti faci credite pentru luxuri inutile. Mergi pe strada si calci in rahat de caine. Vrei sa votezi si nu ai cu cine. Politistul iti vine la usa daca ti-ai permis sa asculti muzica la televizor. Vecinul te urmareste atent sa nu cumva sa... . Stai la rand ca sa iti platesti taxele, iar pentru asta renunti la zilele libere. Taximetristul te fura la kilometru. Nu iti permiti sa dai in judecata daca ai dreptate si chiar daca o faci ai sanse la batranete sa se rezolve. Notarii percep taxe astronomice pentru niste hartii. Hainele sunt la fel de scumpe ca in Londra. Pastila de dupa se scumpeste in fiecare luna, la fel ca si prezervativele. Chelnerii vor sa te fure cu fiecare ocazie. Cuvantul garantie la produsele elcetronice este inexistent in realitate. Retelele de telefonie mobila trag si ele cat pot dupa tine. Jandarmii te bat pe strada pentru ca ai avut curajul sa vii la un meci de fotbal. In resurse umane sunt angajate femei cu viziuni paranormale ce pot vedea tot ceea ce tu nu ai. Gunoiul de la coltul strazii aproape ca se loveste de masinile oprite la culoarea rosie a semaforului. Vrei sa pornesti o afacere legala si ai mai multe piedici si taxe de platit decat marii poluatori. Ai zece banci in intersectie, dar nu poti negocia cu nici una creditele. Nu iti poti permite sa iti alegi furnizorul de gaze, lumina si uneori chiar reteaua de cablu.

Tu nu ai nevoie de psiholog ?

>>>>>>>>

Imi place sa ....
iubesc o femeie frumoasa, sa o rasfat, sa o alint;
o iau de mana si sa o mangai incet cand ne plimbam;
o privesc cateva ore fara sa clipesc;
o tin in brate si sa imi spuna viata ei;
o iubesc o saptamana fara sa ies din casa;
o hranesc si sa o sterg cu servetelul cand se murdareste de mancare;
o vad cum se chinuie sa isi aleaga hainele sa se imbrace, iar apoi cum le probeaza pe toate;
stau langa ea cand se machiaza atent si imi cere parerea;
o tachinez dupa ce si-a facut unghiile;
...
si multe altele dar nu vreau sa ajung ca acest post sa semene cu altele si sa devina banal.

Toate femeiele ce sunt iubite fug, fug ca si mine ca randurile sa nu se inmulteasca si sa devina banale. Unele raman si nu sunt deobicei decat niste amagiri. Iar tu o cauti in continuare ca un nebun pe strazi si in vise.

Cand pe strada nu ploua !

Ma scol din somn si inca am mai prins putina lumina ce intra usor prin deschizatura draperiilor. Ma ridic din pat cu o greutate milenara. Capul imi explodeaza din cauza unor euforii ale noptii anterioare. Trag draperia si simt cum toate dispar si ramane doar un cer rosu . Fara sa imi dau seama incep sa ma imbrac. Pana si puloverul, pe care ieri l-am aruncat in coltul de a nu se mai purta niciodata, imi place. Nu mai sunt agitat ca in alte dimineti tarzii: sa ma spal, sa deschid laptopul, sa mananc, sa fac cafea, sa ... ! Curios pana sa ies pe usa cateva dintre ele imi ies, dar fara a ma gandi la ele. Sunt calm, relaxat, ma simt bine in hainele mele , zambesc si imi salut vecinii pe care deobicei ii evit fara un motiv intemeiat.

Deschid usa blocului si sunt intampinat de copii ce alearga dupa o minge. In parculet lumea se agita in jurul meselor pline de piese ale unor jocuri ce le retin atentia. Afara nu simt adierea vantului si ma bucura. Nu imi inchid geaca si pornesc sa cumpar mancare in directia opusa fata de obicei, vreau sa ma plimb. Pasii ma poarta usor prin cateva magazine unde discut cu toate vanzatoarele, fara insa a ma chinui sa folosesc multe silabe. Lumea zambeste exceptand o tanti ce a aruncat un pachet de tigari din masina. Acum ma injura, iar eu merg lasand-o in urma. Drumul ma poarta printre blocuri. Nu imi vine sa cred cati copii se joaca pe strazi. Ce frumosi sunt alergand dupa o minge sau catarandu-se in singurul copac mostenit in fata blocului.

Un tip la douazeci si ceva de ani se lamenteaza ca nu poate iesi din parcare, fiind blocat. Trebuie sa zica ceva fiind cu prietena in dreapta. Vine si posesorul masini ce l-a blocat. Este un vecin ce s-a mutat din zona venit la parintii lui. Se saluta, stau de vorba, glumesc, rad. Tipa cedeaza si vine langa ei. La magazinul din colt se bea bere la sticla. Sunt niste tati ce au imbatranit pe aceasta strada. De ei se apropie tinerii din bloc. Acestia sunt invitati la prima lor bere cu batranii. Incep discutii serioase legate de femeile ce trec pe langa ei. Toate zic sarut mana si merg mai departe miscandu-se parca mai gratios decat inainte. Grupul berarilor cu state vechi ii sfatuiesc pe tinerii aspiranti. Se aud si primele pareri cu tenta sexuala intre cele doua grupuri. Frumos schimb de generatii, in glasul mamelor ce se lamenteaza de painea ce nu mai apare. Doar asa se intampla mereu aici.

Frumos, frumos, iar eu merg si merg. Parca si masinile ma cunosc. Toata lumea imi acorda prioritate desi nici nu observasem ca sunt in mijlocul strazii blocand circulatia. Agitatul intersectie accelereaza, opreste si coboara din masina. De la un etaj zboara o sacosa cu tenisii de fotbal. Eram dezamagit ca nu a tipat la geam, telefoanele astea, ce sa le faci! Eu raman cu mine si imi trece prin cap o femeie. Intreb de ce ? Cu cate trebuie sa mai fiu ca timpul sa nu ma mai chinuie. Oricum nu o iubesc, dar as vrea doar sa ajung acasa si ea sa fie la scara sa imi zica: "Am vrut sa iti fac o surpriza. Sper ca nu ai pe vreuna sus." Iar eu sa zambesc si sa o sarut. In spate il si aud pe vecinul: "Frumoasa fata, frumoasa foc!" Pe langa noi sa treaca vecina de la liceu si sa se uite la mine cu o mica ciuda si sa imi zambeasca ironic.

Ce frumos, ce frumos poate fi uneori daca nu ploua pe strada noastra !

Oleee

Ma simt bine si ma bucur de soare. Sunt invadat de lumina aceasta "galbuie" si sa o simt cum trece prin mine.

Si intreb eu acum : De ce trebuie sa mergi prin noroi ca sa poti sa apreciezi nisipul fin ?

!!! Desertul Atacama : ziua +30 de grade Celsius / noaptea -15 grade Celsius !!!

Tentativa de raspuns : Oare ca sa fii o pasare flamingo ce danseaza ziua in bataia soarelui !?

Aici dansul pasarilor flamingo : http://www.youtube.com/watch?v=CUb0evFZbNM

Pentru buna mea prietena July

Pentru buna mea prietena July care se afla acum pe o coasta de azur la propriu. Imi este dor sa te vad la o cafea!

Multumesc ca mereu ma faci sa zambesc si sa fiu mai bun!

Iti doresc iubire frumoasa cu baiatul asta care stie sa se joace cu tine, in coltul vostru de lume.

Da...!

Ma pun in pat rupt de somn, fiind nedormit de o zi jumate. Cateva zile am asteptat sa ma sune cineva anume. Si-a gasit momentul perfect! Nu tin minte ce am vorbit, dar am ramas cu un gust amar, pentru ca am fumat vreo trei tigari dupa si nu am baut apa. Concluzia pe care o trag eu de aici : Sa te puna dracu sa te porti frumos cu o femeie si sa vrei sa o faci sa se simta speciala ca iti arunca cu rahat in fata. Mi se intampla si mie ca la o perioada de timp sa mai pic in capcana asta.
Cea mai buna femeie este aceea pentru care nu trebuie sa te stresezi si face exact ceea ce ai vrea tu. Stiu ca o sa contrazic tot ce am spus anterior in articole, dar aceea face parte din real amestecat cu imaginar, nu din realitate. Nu poti sa te lasi pe tava unei femei care nici macar nu stie ce dracu vrea. Vrei sa te inteleaga pe tine, cand ea nu a descifrat inca orgasmul multiplu de azi noapte. In realitate femeile vor bani si sex. Dale aceste lucruri si vor fi multumite, dar sa nu te minti zicand ca una dintre ele s-ar putea sa te inteleaga si sa fie una mai speciala. Se poate, insa aici sta in arta fiecaruia de a ghici. Eu zic nu am chef sa ghicesc, ghiciti voi si eu intre timp va ghicesc cum va cheama.
Suna a "razbunare" ce fac acum? Nu. Vreau sa am scris si maine si poimaine ca femeile trebuiesc futute si cand le futi sa te uiti cu un ochi mic, dar mic sa nu cumva sa fie aia pe care o cauti ca aseara erai prea beat si nu vedeai. Si mai important, taci dracu si nu zice nimic!
Ma duc sa mai bag o tigara si imi sun o fosta prietena, ea ma iubeste mult tare cand vreau eu.

Sa vorbim despre NIMIC !

Astazi vreau sa scriu cateva randuri despre nimic. Vreau sa zic ca nu fac nimic, incerc sa nu ma gandesc la nimic, decat poate la ce nimic mai fac. O zi obisnuita, nu iese cu nimic in relief. Aceesi casa, acelasi job, aceeasi oameni, o rutina zilnica urmata de o rutina personala. Dar totusi in acest nimic se pregateste explozia ulterioara. Are si el rolul lui, la fel ca si apa in motor. Apa se ruleaza si se ruleaza, iar cand ramai fara ea situatia devine incendiara.

Cel mai interesant este sa razi din nimic. Intrebare:Ce ai facut azi ? Raspuns: Nimic ! Va dati seama ce fete au cei ce raspund. Te opresti, ii observi si razi cu lacrimi si iti zici: " Doamne asa sunt si eu in zilele ce nu le am intiparite in capsorul asta!". Toti avem zile de nimic si ar trebui sa le luam in ras, sa le batjocorim, ca alta data sa nu mai fie asa.

Cei care sunt ocupati si nu au timp nici de un telefon, vreau sa ghicesc si sa zic ca nu fac nimic. In ochii lor pare ceva maret ce fac. Nu cred, fac un nimic. Plimba nimicul din stanga in dreapta si ajung niste nimicuri. Acum nu ma pun sa generalizez, dar cred ca ii stiti si voi pe cei ce fac nimicuri si sunt multumiti cu asta.

Nimicul suprem este sa ii convingi pe altii sa faca nimicurile pe care tu nu vrei sa le faci. Astia sunt genul de sefi mai mici.

Intrebari cotidiene din media :
Romanii sunt afectati de criza ? Nu-i nimic o rezolva ei.
Cabinetul Boc vine cu un buget sau cu nimic in doua saptamani ?
Nimic nu se intampla in tara asta cum trebuie,nu !?
Nimic nu il opreste pe Gigi la Steaua !
Austriacul a lovit tanara studenta pe trecerea de pietoni! Pana acum nu s-a intamplat nimic (*concret - adica domne' punem si stele de general nimicului).
Jaf armat si crime in Brasov. Dosarul este in curs si nimic nu pare a se lega.
Au fost confiscate 1,2 tone de stupefiante in portul Constanta in valoare de 600 mil. euro. Asta nu-i nimic fata de ce tranziteaza Romania.

Romanica asta a noastra alerga in jurul unui nimic cu ghemul de la fusul bunicii, poate nu observa altii ca asa este la noi. Noi vrem multe, insa aducem pe masa un NIMIC.
Si ca sa vedeti mai exact eu nu v-am spus nimic, pentru ca toate nimicurile acestea deja le stiati.

CINE ESTI ....?

Ca in fiecare vineri stateam in bucatarie pregatind " planul de actiune". Eram patru nebuni gata de orice numai ca sa mai iesim din banalul saptamanii. Muzica lovea cu decibelii in geamuri, bautura sarea din sticle, gazul din brichete nu facea fata tigarilor, toatea acestea ca sa avem "flow" in noaptea respectiva.

Coboram din apartament cu o stare de euforie catre statia de taxiuri. Taximetristul ne suporta vorba apasata si putin cam tare, dar intr-un final suntem acoperiti de o melodie ce se auzea in difuzoare. Bine ca am ajuns mai repede ! Din taxiu ajugem direct la bar, iar pe bar erau deja cateva tequila si cuba libre. Fiind bautura si buna dispozitie incep flirturile si abordarile. Incercand sa beau tequila vad prin pahar niste saruturi lascive intre doua femei. Ma opresc, ma blochez si le savurez din priviri. Sunt extraordinare, sunt nebune, sunt frumoase si ma fac sa am acele cateva secunde de luciditate. Traiesc clipa si o memorez, iar de aici o sa imi aduc aminte doar de fata bruneta, micuta si ocheasa, ce avea un tricou cu smile face. Cu ea vreau sa stau in noaptea aceasta, celelalte persoane nu mai exista, muzica nu se mai aude. Este ametita, dar pot citi in ochii ei sentimente pe care nici ea nu si le-a descoperit. O strang in brate ca si cum nu as vrea sa ii mai dau drumul. Noaptea langa ea trece ca o scanteie ce sare din foc, iar focul suntem noi doi. Plecam din club pe strazile pustii. Afara ninge si este un peisaj feeric.Mergem cu mana in mana celuilalt pe covorul alb. Intunericul face loc timid luminii plapand. Dintr-o data incepe sa planga si o tin in brate, incearca sa o ia la fuga prin zapada, dar nu ii dau drumul si o strang la piept. Se face zi si inca ii simt picaturile curcand valuri. Nu intreb de ce si o tin aproape de mine. Fac semn unui taxi, ne urcam si mergem catre apartamentul unde locuiesc. O sarut usor si ea se lasa sa o tin cu capul pe picioare. Ma uit la ea si nici nu imi dau seama cand ajungem.

Hainele incep sa zboare de cum intram in casa.Intai din sifonierul meu, apoi de pe noi. Corpurile noastre incep sa se amestece frenetic, toate simturile sunt in alerta si ne simtim din priviri, din gemete. Timpul zboara si nici nu ne dam seama traind micuta noastra aventura. Adormim goi si imbratisati. Dupa cateva ore ne trezim. Suntem putin mahmuri. Privirile schimbate sunt de neliniste si putin ciudate in primele secunde, dar surprinzator trecem peste acest moment si facem sex din nou. Adormim parca pentru a ne sublinia ca acela a fost un vis, nu traire in lumea fizica. Dupa cateva ore ma trezesc si pregatesc un mic dejun copios cu un platou de mancare, cafea si fructe. Nu reusim sa mancam foarte mult, deoarece organismul este dat peste cap de la excesul noptii anterioare.
Ma uit in ochii ei nelinistiti si o cuprind intre palme, o iubesc din nou si din nou. Aceasta femeie imi da energie, este ceva supraomenesc in ea. Imi inspira atata bucurie, exaltare si liniste incat sunt coplesit.
Este cinci dupa amiaza si incet, incet imi strang hainele si le asez in sifonier. Imi analizeaza fiecare miscare si nu stie ce sa faca. Sa stea sau sa plece ? Eu vreau sa stea, ea stie asta? De ce nu ii zic. Nu imi zice nici cum o cheama, nici ce numar de telefon are. Nu insist, poate asa este mai bine. Dar nici unul nu vrea sa ne despartim. Vrem sa ramanem asa daca se poate, sa se opreasca timpul inca odata pentru noi. O conduc catre un taxi si dispare. Cine esti, eu sunt un dobitoc si vreau sa te cunosc? Intrebarea ramane purtata de vant!

Urmeaza o saptamana nebuna si chinuitoare. Nu stiu de unde sa o iau, cum sa o gasesc. Am franturi de informatii despre ea : facultatea la care invata si numele unui prieten. Gasesc un nume, sunt sigur ca este al ei, dar nu ma ajuta cu nimic, nu pot da de ea. Nu vreau sa mai vad nici o femeie, imi este greu sa mai privesc ochii alteia. O vreau pe ea sa o mai sarut si sa o iubesc macar o data. Si parca ascultandu-ma de undeva de sus, ma suna in miez de noapte la o saptamana si in cateva ore ajunge la mine. Noaptea a fost extraordinara, dar stupizenia mea nu a avut limite. Nu pot sa descriu sentimetele si trairile ce mi le-a provocat, dar stiu cu siguranta ca iar nu o mai pot gasi pentru ca dimineata m-a lasat singur in pat.

Repet si sper ca ma auzi: Cine esti, eu sunt un dobitoc si vreau sa te cunosc?

Bing bang

A fost o noapte urmata de multe altele pierdute la fel, neavand un scop anume, ci doar o picatura din esenta timpului. De ce sa dorm, cand pot sa simt ca traiesc, era intrebarea ? Si noapte de noapte astfel s-au creat amintiri, s-au cunoscut personaje si am ajuns sa am povesti de povestit. De invatat nu stiu ce am invatat, inca incerc sa descopar, dar sunt sigur ca mereu ma straduiesc sa gandesc diferit, sa iau o decizie impotriva valului curent. Poate ma si insel si totul este doar o iluzie, dar cel putin simt ca traiesc acele cateva secunde cat vad totul clar. Apoi pic iar intr-un mare con de umbra si o ameteala cronica. Incep sa imi pun intrebari daca ar fi fost asa sau asa, sau poate chiar asa. Ma chinui prea mult pentru ca asa cum suna o melodie in miez de noapte asa incerc si eu sa cant pe refren : " Lucrurile bune vin daca le astepti / Nu renunta la vise candva ai sa regreti" (Butterflies in my stomacs ).

Da si ce am si ce as fi putut sa am mai mult ? Singurul raspuns sunt banii si cum bine stim ( chiar daca nu recunoastem ) acestia aduc fericirea. Se pare ca am sacrificat viitorul apropiat de dragul clipei. Ok, recunosc! Si ce o sa se intample ? O sa am trairi mai intense, ganduri amestecate si contradictorii, confuze mai multe in cap. O sa le fac fata, o sa ma chinui cu ele, o sa invat din ele, o sa extrag ce este mai bun, dar asta inseamna ca o sa am mai mult, o sa stiu mai mult, o sa pot sa fac mai mult, o sa am o putere mult mai mare in fata valului. Asa o sa invat sa iau decizii, sa pot decide. Nu o sa renunt si o sa lupt in continuare cu ideile contardictorii din mine, o sa gasesc si autostrada mea, chiar daca acum ma invart pe drumuri ce duc spre mare, dar acea autostrada va merge paralel cu marea si va fi la doi pasi de ea.

Stiu ca pot, nu aceasta este problema, ci solutiile pe care le aplic ca sa fac ceea ce imi doresc. Eu inca ma lupt cu scolile generale pentru a imi definitiva structura si imi spun : rabdare...rabdare!

Randuri de plictiseala gasite in draft !

1. Nu mai pot sincer....Sunt varza si traumatizat. Imi vine sa vomit. Este din cauza tigarilor si cafelei. Adrenalina este cat un val tsunami. Vreau sa dorm si sa fiu tinut in brate. Tampla imi zvacneste cu putere. Mai devreme nu am reusit sa mananc foarte mult. Este clar sunt terminat si trebuie sa dorm. Cel putin sa stau in pat linistit fara sa am nimic pe cap. Oscilez intre caldura si frig, iar amandoua ma deranjeaza in exces. Fumez, dar fumez din reflex si nevoia de calmare, chiar daca imi face rau.
Nu stiu ce sa mai scriu,dar continui pentru ca trebuie sa mai rezist la munca pana la ora 6. Mi se pare o eternitate. Nu stiu cum a trecut timpul pana acum, dar de acum incolo este crima si pedeapsa. Vreau sa dorm! Imi vine sa arunc laptopul. Ma blochez in aceleasi pagini de internet. Nu reusesc sa mai leg coerent o fraza, chiar daca pana acum totul a fost ok si poate mai mult de atat.
Simt cum ma calmeaza scrisul si observ vizibil cele 5 minute trecute, dar nu este deajuns. Vreau sa dorm ! Se poate, am si eu acest drept !? Cred ca nu , cel putin 2 ore.


2. Ma plictisesc intr-un buncar ..stau si nici macar in cur nu pot sa ma scobesc. Imi vine sa adorm si ochii ii tin cu greutate deschisi. Daca deschizi o bere si tipi in gura mare sa fugim de aici, ma trezesc instant si sunt plin de viata. Dar sa nu visam, deoarece eu stau si ma uit la un perete si imi mai zgaiesc ochii intr-un laptop. Colegii mei sunt monotoni si fac acelasi lucru. Poate pentru ei este ceva normal, dar eu simt ca innebunesc. Nu mai pot . Scriu cu ochii inchisi. Cred ca m-am scurs pe scaun.

Traire fara nume !

Vreau sa o gasesc ! Mi-a lasat un val peste fata si vad realitatea putin distorsionata. Ceea ce parea o noapte continuata de o dimineata si o dupa amiaza placuta s-a transformat intr-un mic "chin". Nu pot sa imi scot din cap ca a disparut fara urma, desi asta si vroiam "poate" atunci. Fara nume, fara telefon, fara adresa, fara o identitate, doar doua persoane una langa alta ce se descopera. Momentele au fost intense si pasionale si s-au intiparit pe retina, pe buricul degetelor, in varful limbii, dar tocmai acest joc si regulile jocului mi-au dat curs imaginatiei in alt joc: de ce am lasat-o sa plece fara sa o pot gasi, iar in alte cazuri cand puteam sa o gasesc, nu o cautam ? Dar comportamentul acesta masochist nu tine cont de logica si chiar daca ar exista eu nu o pot inca intelege. De ce trebuie sa existe atata traire exagerata, agonie, extaz si iarasi agonie? De ce trebuie sa transpun in realitate fosnetul imaginatiei ?
Sunt sigur ca am sa o gasesc, ca am sa o sarut cum ( pe moment o sa cred ) ca nu am mai sarutat pe nimeni si apoi ceva se va intampla si totul va ramane o mica povestire intr-un rau de povestiri. Dar totusi exista speranta , speranta ca poate ... de data aceasta o sa ma opresc la umbra teiului sa pot asculta linistea padurii. Daca nu, poate o sa caut umbra palmierilor in padurile exotice ?!